Despre Zlatna se știe, în general, că era capitala exploatării aurifere din Dacia. Că era Ampelum în vremea romanilor, centru organizatoric al Apusenilor în secolul XVII și oraș în Evul Mediu; că aici a apărut prima mașină cu aburi; că aici a avut loc unul dintre cele mai dure scene din revoluția pașoptistă și că nu mai găsești pe toată Valea Ampoiului atâta istorie, cât există aici. Puțini, însă, știu că Zlatna e poarta de intrare în Țara de Piatră. Adică poarta spre Apuseni. Spre peșteri, trasee și aventură montană.
Localitatea multiseculara, cu anticul sau nume de Ampelum sau Auraria Minor cum apare des in epoca romana, este asezata in partea vestica a judetului Alba, in zona Muntilor Apuseni in depresiunea cu acelasi nume, stabatuta de raul Ampoi, la o distanta de 37 km fata de Alba Iulia si la 35 km de Abrud. In documentele evului mediu timp in care a primit si privilegiu de oras, 1357, poarta numele de Montana Zalathna, Slatna, Zalatana- Banya, sub toate denumirile relevandu-se cu persistenta caracterul ei de oras bogat in zacaminte de aur, argint, pirita, mercur si alte minereuri.
Altitudinea medie la care este situata localitatea este de circa 420m de la nivelul marii, in zona centrala a orasului. Depresiunea intramontana Zlatna se afla pe cursul superior al raului Ampoi. Din p.d.v. geomorfologic, deosebim pe raza localitatii o zona muntoasa si o zona depresionara. Zona muntoasa, cu inaltimi intre 1000 si 1370m este reprezentata prin masive cum ar fi: Dambau 1370m, format din roci calcaroase si șisturi, Negrileasa 1366m, Valcoi 1280m, Corabia 1350m, acest lant format prin cosuri vulcanice legate intre ele prin paturi de lava si conuri vulcanice care s-au format din lava care a iesit la suprafata ca Jidovul 978m , Breaza 1122m.
